Toate definitiile

IEȘITÚRĂ, ieșituri, s. f. Partea ieșită în afară (la o construcție, la o piesă etc.); proeminență, ieșind. – Ieși + suf. -tură.

IEŞITÚRĂ s. ieşind, proeminenţă, protuberanţă, ridicătură, (reg.) bolfă, (înv.) scosătură, scoţătură. (O ~ a unei piese.)

ĭeșitúră f., pl. ĭ. Ceva ĭeșit în relief, proeminență, excrescență.

ieșitúră (înv.) s. f., g.-d. art. ieșitúrii; pl. ieșitúri