UȘURÍME s. f. (Rar) Ușurință. – Ușor2 + suf. -ime.
UŞURÍME s. v. facilitate, înlesnire, simpli-tate, uşurinţă.
ușuríme (rar) s. f., g.-d. art. ușurímii
ușuríme f. Ușurătate.