Toate definitiile

MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; mititel, micșor. 2. S. n. (Reg.) Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă și se transportă zgura de la furnal. – Mic + suf. -uț.

MICÚŢ adj. 1. mititel, (pop.) micşor, micşorel, micutel, micuţel, (reg.) michiţ, mititioc. (Un obiect ~.) 2. scurticel, (pop.) micşor, (înv. şi reg.) scurtişor, (reg.) scurtuţ. (O haină cam ~.)

micúț, -ă adj. (dim. d. mic). Fam. Cam mic (maĭ ales vorbind de copiĭ).

micúț adj. m., pl. micúți; f. micúță, pl. micúțe