Toate definitiile
URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, s. m. și f. 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moștenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor într-o demnitate, într-o funcție. 3. Continuator al unei opere, al unei tradiții. – Urmă + suf. -aș.
URMÁŞ s. 1. coborâtor, descendent, odraslă, progenitură, scoborâtor, viţă, vlăstar, (pop. şi fam.) prăsilă, (înv. şi reg.) rămăşiţă, (prin Transilv.) porodiţă, (înv.) mărădic, rod, sămânţă, seminţenie, seminţie, următor. (~ de domn.) 2. (la pl.) v. posteritate. 3. v. moştenitor. 4. succesor. (~ la tron.) 5. v. continuator.
Urmaş ≠ predecesor
urmáș, -ă s. (d. urmă). Succesor: urmaș tatăluĭ săŭ, urmaș la tron. Descendent: elefantu e urmașu mamutuluĭ.