![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileCONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus. CONTÍNUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârşit, permanent, perpetuu, veşnic, (înv. şi reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvârşit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. v. susţinut. 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veşnic, (înv. şi reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mişcă ~.) 4. adv. v. întotdeauna. 5. adj. v. constrictiv. Continuu ≠ discontinuu, întrerupt, necontinuu, incontinuu, intermitent CONTÍNUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ◊ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus]. contínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr. CONTÍNUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr. continu, lat. continuus) *1) contínuŭ, -ă adj. (lat. continuus, d. con-tinere, a ține, a conține). În șir, neîntrerupt: ploĭ continue. Gram. Spirant. Adv. Mereŭ: ploŭă continuŭ. – Fals inc-. *în contínuu (-nu-u) prep. + adj. (~ progres) contínuu (-nu-u) adj. m., pl. contínui (-nui); f. contínuă (-nu-ă), pl. contínue (-nu-e) |