Toate definitiile

UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.

UNISONÁNŢĂ s. v. acord, armonie, consonanţa.

UNISONÁNȚĂ s. f. îmbinare armonioasă a mai multor sunete; acord. (< fr. unissonance)

unisonánță s. f., g.-d. art. unisonánței; pl. unisonánțe