Toate definitiile

UȘURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, ușurei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui ușor². – Ușor² + suf. -el, -ea, -ică.

UŞURÉL adv. v. agale.

!ușurél adj. m., pl. ușuréi; f. ușurícă/ușureá, pl. ușuréle

ușurél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. ușor). Ușor (propriŭ și fig.): sarcină, muncă ușoară. Frivol, neserios, ușuratic; om ușurel. Adv. A judeca ușurel.