Toate definitiile

RĂSFẮȚ, răsfățuri, s. n. 1. Faptul de a (se) răsfăța; mângâiere, alintare; (depr.) răzgâiere. 2. Desfătare, plăcere. 3. Huzur, belșug. – Din răsfăța (derivat regresiv).

RĂSFĂŢ s. v. alintare.

RĂSFĂŢ s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.

1) răsfắț n., urĭ (d. răsfăț 2). Răsfățare, alintăturĭ p. a plăcea: păru lăsat în răsfăț pe spatele iliculuĭ (CL. 1911, 365). Traĭ fericit: a trăi în răsfăț.

răsfắț s. n., pl. răsfắțuri