Toate definitiile
RUTIŞÓR s. (BOT.) 1. (Thalictrum aquilegifolium) (reg.) clocoţei (pl.), mărgea, voltinel. 2. ruti-şor-galben (Thalictrum flavum) = rută.
rutișór m. (d. rută). Clocoțeĭ.
rutișór s. m.
!rutișór-gálben (plantă) s. m., pl. rutișóri-galbéni
RUTIȘÓR, rutișoare, s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom târâtor și cu numeroase flori galbene mici, dispuse în umbele (Thalictrum flavum). – Rută2+ suf. -ișor.
RUTIȘÓR, rutișoáre, s. n. (Bot.) ~ c) Thalictrum angustifolium; d) Thalictrum minus. (din rută2 + suf. -ișor)
RUTIŞÓR s. (BOT.) 1. (Thalictrum aquilegifolium) (reg.) clocoţei (pl.), mărgea, voltinel. 2. ruti-şor-galben (Thalictrum flavum) = rută.