Toate definitiile

PĂSTRÁRE s. f. Acțiunea de a păstra și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. La (sau în) (bună) păstrare = a) la loc sigur; b) (fam.) închis; la închisoare. – V. păstra.

PĂSTRÁRE s. 1. conservare, menţinere, ţinere. (~ în bună stare a ceva.) 2. v. conservare. 3. v. reţinere. 4. v. perpetuare. 5. v. oprire.

păstráre f. Acțiunea de a păstra, economie. A pune ceva la păstrare, a pune la o parte, la rezervă. A da cuĭva ceva în păstrare, a-ĭ încredința ca să păstreze.

păstráre s. f., g.-d. art. păstrắrii