Toate definitiile
PLAFÓN, plafoane, s. n. 1. Suprafață interioară a planÈ™eului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operaÈ›ii financiare, care nu poate fi depășită. ◊ Plafon de casă = limita până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 3. Nivel maxim al unei mărimi (viteză, turaÈ›ii etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. ÃŽnălÈ›ime la care se găseÈ™te, la un moment dat, suprafaÈ›a inferioară norilor față de sol. 5. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă. – Din fr. plafond.
PLAFÓN s. v. tavan.
PLAFÓN s.n. 1. Tavan. 2. Cifră-limită peste care nu se poate trece, care nu poate fi depășită (în operaÈ›ii financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ ÃŽnălÈ›ime maximă pe care o poate atinge un avion. ♦ ÃŽnălÈ›ime la care se găseÈ™te un strat de nori (partea inferioară). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond].
PLAFÓN s. n. 1. tavan. 2. cifră-limită, care nu poate fi depășită (în operaÈ›ii financiare, de planificare etc.). 3. nivel de altitudine. ◊ înălÈ›ime maximă pe care o poate atinge un avion. ◊ altitudine (partea inferioară) la care se găseÈ™te un strat de nori. (< fr. plafond)
*plafón n., pl. oane (rus. plafon, d. fr. plafond). Mold. Barb. Tavan.
plafón s. n., pl. plafoáne
PLAFÓN s. n. 1. tavan. 2. cifră-limită, care nu poate fi depășită (în operaÈ›ii financiare, de planificare etc.). 3. nivel de altitudine. ◊ înălÈ›ime maximă pe care o poate atinge un avion. ◊ altitudine (partea inferioară) la care se găseÈ™te un strat de nori. (< fr. plafond)
PLAFÓN s.n. 1. Tavan. 2. Cifră-limită peste care nu se poate trece, care nu poate fi depășită (în operaÈ›ii financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ ÃŽnălÈ›ime maximă pe care o poate atinge un avion. ♦ ÃŽnălÈ›ime la care se găseÈ™te un strat de nori (partea inferioară). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond].
PLAFÓN s. v. tavan.