Toate definitiile

PUSTIÍT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii.

PUSTIÍT adj. v. distrus.

PUSTIÍT adj. v. deşert, gol, necultivat, pustiu, sălbatic, vid.

PUSTIÍT s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.