Toate definitiile
PÚDIC, -Ă, pudici, -ce, adj. Plin de pudoare; candid. – Din lat. pudicus, fr. pudique.
PÚDIC adj. 1. v. decent. 2. v. inocent.
Pudic ≠ impudic
PÚDIC, -Ă adj. Plin de pudoare; candid, rușinos. [Cf. fr. pudique, lat. pudicus].
SENZITÍVĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) mimoză, (rar) simţitoare, (înv.) simţitivă.
MIMÓZĂ, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse și cu flori mici, roz sau albe, dispuse în capitule sau spice, foarte sensibile când sunt atinse (Mimosa); spec. senzitivă (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.
PÚDIC, -Ă adj. plin de pudoare; candid, rușinos. (< fr. pudique, lat. pudicus)
MIMÓZĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) senzitivă, (rar) simţitoare, (înv.) simţitivă.
*pudíc, -ă adj. (lat. pudícus, d. pudor, ca amicus d. amor). Rușinos, plin de pudoare. Adv. Cu rușine. – Fals púdic.