Toate definitiile

PRÚNCĂ, prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Prunc + suf. -ă.

PRÚNCĂ s. v. copilă, fată, fiică.

prunc m. (lat. proventus, lucru provenit, progenitură, puĭ, trecînd pin [!] fazele *proent, *pruínt, *prunt [de unde vine ung. poronty, porongy], apoĭ prunc după junc. Cp. cu crunt). Copil, maĭ ales care suge încă saŭ e ținut în brațe. – Dim. pruncușor, -uléț, pruncúț. Fem. pruncă, pl. e, copilă, fetiță (Trans. P. P.).

prúncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. prúncei; pl. prúnce