Toate definitiile

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.

prohodésc v. tr. (vsl. provoditi, a trece dincolo, a acompania, d. voditi, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. -itĭ. V. izvodesc, do-, ne- și po-vedesc). Acompaniez la mormînt cu cîntece, maĭ ales oprind dricu din loc în loc și cîntînd maĭ solemn. – Vechĭ prov- și prof-.

prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă