Toate definitiile

PRINCIPÁL, -Ă, principali, -e, adj. Care are o importanță deosebită sau cea mai mare importanță; de căpetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propoziție principală (și substantivat, f.) = propoziție independentă dintr-o frază, de care depind propozițiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis.

PRINCIPÁL adj. 1. central, (fig.) nodal. (Punctul ~ al acţiunii.) 2. magistral. (Conductă ~.)

PRINCIPÁL s. v. conducător, şef.

Principal ≠ secundar

PRINCIPÁL, -Ă adj. 1. Cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte. 2. Propoziție principală (și s.f.) = propoziție care nu depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziție dintr-o frază și care are, la rândul ei, subordonate. // s.n. (Art.) Ceea ce are o deosebită importanță, ceea ce este esențial. [< fr. principal, it. principale, lat. principalis].

PRINCIPÁL, -Ă I. adj. 1. cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte. ♦ în ~ = în special, mai ales. 2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care nu depinde gramatical de altă propoziție dintr-o frază. II. s. n. (art.) ceea ce are o deosebită importanță, ceea ce este esențial. (< fr. principal, lat. principalis)

*principál, -ă adj. (lat. principalis). Cel maĭ mare, maĭ considerabil, maĭ important, maĭ însemnat: principalu port maritim al Româniiĭ e Constanța, principalele porturĭ fluviale îs Galațiĭ și Brăila, linia principală e asta. S. n. fără pl. Lucru principal: îmĭ lipsește tocmaĭ principalu. V. accesoriŭ.

principál adj. m., pl. principáli; f. principálă, pl. principále