Toate definitiile
PRELÍNGE, prelíng, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect); a curge domol. ♦ Tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (Fam.), A se strecura, a se furișa; a aluneca. – Pre2 + linge.
PRELÍNGE vb. 1. v. scurge. 2. v. curge.
PRELÍNGE vb. v. fofila, furişa, strecura.
prelínge, prelíng, vb. III (reg.) a linge îndelung, a netezi bine cu limba (vaca prelinge vițelul la naștere).
prelíng (mă), a -línge v. refl. (pre- și ling). Se zice despre un lichid cînd, după ce aĭ turnat, se scurge pe marginea vasuluĭ: toarnă bine vinu roș ca să nu se prelingă și să pătezĭ fața de masă !
!prelínge (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prelínge, imperf. 3 sg. se prelingeá, perf. s. 3 sg. se prelínse; ger. prelingấndu-se; part. prelíns