Toate definitiile

JEFUITÓR, -OARE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-]. – Jefui + suf. -tor.

JEFUITÓR s., adj. 1. s. prădător, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaş, (Mold.) jăcaş, (înv.) pleşcaş, pleşcuitor, prădaş. (Un ~ nemilos.) 2. adj. v. prădalnic.

jefuitór (-fu-i) adj. m., s. m., pl. jefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. jefuitoáre