Toate definitiile

POPÍ, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.

POPÍ vb. v. hirotonisi.

POPÍ vb. v. păstori.

A popi ≠ a despopi, a răspopi

popí³, popésc, vb. IV (reg.) a propti cu popi.

pópí¹ interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele.

2) popésc v. tr. (d. popă, ca și sîrb. popiti, a popi, d. pop, popă). Fam. saŭ iron. Fac popă, preuțesc [!]. Par´că s´a popit popa (Munt. est), se zice cînd îs aprinse prea multe lumînărĭ. V. hirotonisesc.

popí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popésc, imperf. 3 sg. popeá; conj. prez. 3 să popeáscă