Toate definitiile

POPÉSC, -EÁSCĂ, popești, adj. (Pop.) Care aparține unui popă (1), propriu, caracteristic unui popă, de popă; preoțesc. ◊ Mere popești = soi de mere dulci și gustoase. Pere popești = soi de pere dulci. ♦ (Pop.) Din neam de popă (1). ♦ Fig. (Despre voce) Cu timbru nazal, ușor cântat, specific popilor (1). ♦ Fig. De dimensiuni, de proporții mari. – Popă + suf. -esc.

POPÉSC adj. v. preoţesc.

POPÉSC adj. v. clerical, duhovnicesc, ecle-ziastic, preoţesc.

1) popésc, -eáscă adj. (d. popă, ca și vsl. popĭskŭ popesc, d. popŭ, popă). Fam. Preuțesc [!], de popă: haĭne popeștĭ. Fig. Zdravăn, țeapăn: prînz, somn popesc. Mare: buzunare popeștĭ. Slove popeștĭ, litere cirilice.

popésc (pop.) adj. m., f. popeáscă; pl. m. și f. popéști