Definitii pentru: plafon

PLAFÓN, plafoane, s. n. 1. Suprafață interioară a planÈ™eului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operaÈ›ii financiare, care nu poate fi depășită. ◊ Plafon de casă = limita până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 3. Nivel maxim al unei mărimi (viteză, turaÈ›ii etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. ÃŽnălÈ›ime la care se găseÈ™te, la un moment dat, suprafaÈ›a inferioară norilor față de sol. 5. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă. – Din fr. plafond.