Toate definitiile

PIANÓLĂ, pianole, s. f. Pianină acționată de un mecanism, care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe suluri speciale de hârtie introduse în aparat. – Din it. pianola.

PIANÓLĂ s.f. Pian automat acționat de un mecanism condus de suluri cu benzi de hârtie, care reproduc înregistrarea interpretării muzicale a unui pianist. [Pron. pia-. / < germ. Pianola, cf. it. pianola].

PIANÓLĂ s. f. instrument muzical mecanic, asemănător pianului, cu cilindri sau discuri perforate, reproducând melodii înregistrate în prealabil. (< it. pianola)

pianólă (pi-a-) s. f., g.-d. art. pianólei; pl. pianóle