Toate definitiile

JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius.

JUDICIÁR adj. (JUR.) judecătoresc, (înv.) dicani-cesc. (Procedură ~.)

JUDICIÁR, -Ă adj. 1. Referitor la justiție; 2. Făcut prin justiție. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. judiciaire, lat. iudiciarius].

JUDICIÁR, -Ă adj. 1. referitor la justiție. 2. făcut prin justiție. (< fr. judiciaire, lat. iudiciarius)

* judiciár, -ă adj. (lat. judiciarius). Relativ la justiție, judecătoresc: deliberare judiciară. Făcut pin autoritatea justițiiĭ: vînzare judiciară. relativ la elocŭența de baroŭ: genu judiciar. Adv. În mod judiciar, conform regulelor judiciare.

judiciár (-ci-ar) adj. m., pl. judiciári; f. judiciáră, pl. judiciáre