Toate definitiile
PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace, ♦ Fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. pérenne.
PERÉN adj. (BOT.) vivace, (rar) perenie. (Plantă ~.)
PERÉN adj. v. durabil, persistent, rezistent, trainic.
Peren ≠ trecător, vremelnic
PERÉN, -Ă adj. (Despre plante) Care trăiește și rodește mai mulți ani fără să fie nevoie de o nouă însămânțare; vivace; (p. ext.) de lungă durată. ♦ Cultură perenă = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafețe cultivate. [Cf. fr. pérenne, lat. perennis].
PERÉN, -Ă adj. 1. (despre plante) cu rădăcini care persistă în sol mai mulți ani; vivace. 2. cu caracter stabil, de lungă durată. (< fr. pérenne, lat. perennis)
*perén, -ă adj. (lat. per-ennis, d. per, pin [!], și annus, an). Bot. Plantă perenă, care durează mulțĭ anĭ, ca arboriĭ.