Toate definitiile

PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din tc. payanda.

PAIÁNTĂ s. v. chezaş.

paiántă (paiánte), s. f. – Bară de lemn care sprijină un perete despărțitor. – Megl. paiantă. Tc. payanda, din per. payende (Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1611), cf. ngr. παγιαντᾶς, sb. paiante.

paĭántă f., pl. e (turc. paĭanta, -nda, [d. pers. paĭende, sprijin], sîrb. paĭanta). Pĭesă de lemn oblică între stîlpiĭ unuĭ părete [!] (spațiile goale se umplu cu zid saŭ cu vălătucĭ): o casă în paĭante saŭ în paĭantă. – Și paĭant n. (pl. e și urĭ).

paiántă s. f., g.-d. art. paiántei; pl. paiánte