Toate definitiile

NEOTENÍE s. f. Capacitate a unor organisme de a atinge maturitatea sexuală și de a se reproduce în stadii larvare. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoténie.

NEOTENÍE s.f. (Biol.) Persistența caracterelor larvare în starea de adult la unele animale. [Gen. -iei. / < fr. néoténie].

NEOTENÍE s. n. (biol.) 1. persistență a caracterelor juvenile în stadiul de adult. 2. ajungere a organismului la maturitate sexuală înainte de dezvoltarea lui completă. (< fr. néoténie)

neoteníe (ne-o-) s. f., art. neotenía, g.-d. neoteníi, art. neoteníei