Toate definitiile
PANTOGRÁF, pantografe, s. n. 1. Aparat utilizat pentru reproducerea unui desen, a unui plan etc. la aceeași mărime cu un model dat sau la o scară diferită de a modelului. 2. Dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule electrice, care face contactul între instalația electrică a vehiculului și rețeaua electrică fixă de alimentare. – Din fr. pantographe.
PANTOGRÁF s.n. 1. Instrument cu care se reproduce mecanic un desen, o gravură la aceeași mărime sau la altă scară. 2. Dispozitiv pentru măsurarea conturului secțiunii transversale a unei excavații, a unei galerii, a unui tunel etc. 3. Priză de curent pentru vehicule cu tracțiune electrică, prin care se face legătura cu firul aerian. [< fr. pantographe, cf. gr. pas – tot, graphein – a scrie].
PANTOGRÁF s. n. 1. instrument cu care se reproduce direct (la scară) un desen, un plan, o hartă etc. 2. dispozitiv pentru măsurarea conturului secțiunii transversale a unei excavații, galerii, a unui tunel etc. 3. priză de curent pentru vehicule cu tracțiune electrică, prin care se face legătura cu firul aerian. (< fr. pantographe)
*pantográf n., pl. e (format d. vgr. pân, pantós, tot, și grápho, scriŭ). Instrument de reprodus mecanic desemnele [!] mărindu-le, micșorîndu-le orĭ în aceĭașĭ mărime.