Toate definitiile

OBIDÍRE, obidiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) obidi și rezultatul ei; suferință, chin, amar; asuprire, împilare. – V. obidi.

OBIDÍRE s. v. amărăciune, asuprire, bo-ceală, bocire, bocit, căinare, exploatare, împilare, întristare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, mâhnire, năpăs-tuire, necaz, nedreptăţire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuţie, plângere, plâns, prigoană, prigonire, supărare, tristeţe, tângu-ială, tânguire, tânguit, urgisire, văitare, văitat, văitătură.

obidíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. obidírii; pl. obidíri