Toate definitiile

PANSÁ, pansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) aplica un pansament; a (se) bandaja. 2. Tranz. (Rar) A țesăla un animal. – Din fr. panser.

PANSÁ vb. (MED.) a (se) bandaja, a (se) lega, (rar) a (se) înfăşa, (înv. şi pop.) a (se) obloji, (reg.) a (se) îmbandaja. (S-a ~ la rană.)

PANSÁ vb. v. ţesăla.

PANSÁ vb. I. tr. 1. A aplica un pansament pe o rană sau pe un organ bolnav; a bandaja. 2. (Rar) A țesăla și a peria (cai, vite). [< fr. panser].

PANSÁ vb. tr. 1. a aplica un pansament pe o rană sau pe un organ bolnav; a bandaja; pansat. 2. a țesăla. (< fr. panser)

*panséz v. tr. (fr. panser, var. din penser, a cugeta, de unde s´a dezvoltat înț. de „a îngriji”). Leg, învălesc cu pînză o rană: a pansa o rană, un rănit. Barb. Șterg (frec, țesal) calu.

pansá (a ~) vb., ind. prez. 3 panseáză