Toate definitiile
PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [Acc. și: panoptíc] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum.
PANÓPTIC s. panoramă. (Expoziţia de figuri de ceară se numeşte ~.)
PANÓPTIC s.n. 1. Muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție de figuri de ceară. [Var. panopticum s.n. / < fr. panoptique, cf. germ. Panoptikum].
PANÓPTIC s. n. 1. muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire. 2. expoziție de figuri din ceară; panoramă (5). (< fr. panoptique, germ. Panoptikum)
*panóptic, -ă adj. (d. vgr. pánoptos, văzut de toțĭ, d. pân, tot, și optikós, optic). Care se poate vedea întreg odată: muzeŭ panoptic. S. n., pl. e. Muzeŭ (panoramă) în care-s expuse statue [!] omeneștĭ de ceară. – Un medic Elvețian Hristófor Curtius se distra fîcînd chipurĭ omeneștĭ de ceară. La 1766 se mută la Paris împreună c´o nepoată a luĭ de șase anĭ, Maria Grossholtz, și a continuat să facă acele chipurĭ. Nepoata, pin [!] măritiș Maria Tussaud, modelă capetele celor ghilotinați de revoluțiunea de la 1789, apoĭ plecă în Anglia, unde deschise un „panoptic” obținînd mare succes.
!panóptic/panópticum (pa-nop-/pan-op-) s. n., pl. panóptice/panópticumuri
PANÓPTIC, panoptice, s. n. 1. Clădire astfel construită încât interiorul ei (cu aspecte sau materiale documentare) să poată fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă. [Acc. și: panoptíc] – Din fr. panoptique, germ. Panoptikum.
PANÓPTIC s. panoramă. (Expoziţia de figuri de ceară se numeşte ~.)
PANÓPTIC s.n. 1. Muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție de figuri de ceară. [Var. panopticum s.n. / < fr. panoptique, cf. germ. Panoptikum].
PANÓPTIC s. n. 1. muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire. 2. expoziție de figuri din ceară; panoramă (5). (< fr. panoptique, germ. Panoptikum)
*panóptic, -ă adj. (d. vgr. pánoptos, văzut de toțĭ, d. pân, tot, și optikós, optic). Care se poate vedea întreg odată: muzeŭ panoptic. S. n., pl. e. Muzeŭ (panoramă) în care-s expuse statue [!] omeneștĭ de ceară. – Un medic Elvețian Hristófor Curtius se distra fîcînd chipurĭ omeneștĭ de ceară. La 1766 se mută la Paris împreună c´o nepoată a luĭ de șase anĭ, Maria Grossholtz, și a continuat să facă acele chipurĭ. Nepoata, pin [!] măritiș Maria Tussaud, modelă capetele celor ghilotinați de revoluțiunea de la 1789, apoĭ plecă în Anglia, unde deschise un „panoptic” obținînd mare succes.