Toate definitiile

DEZONORÁ, dezonorez, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde onoarea, a (se) face de rușine. – Din fr. déshonorer.

DEZONORÁ vb. 1. a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, a pângări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.) 2. v. înjosi. 3. a (se) descalifica. (S-a ~ pe viaţă.)

A dezonora ≠ a onora

DEZONORÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă onoarea; a (se) necinsti. [Cf. fr. déshonorer].

DEZONORÁ vb. tr., refl. a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă onoarea; a (se) necinsti. (< fr. déshonorer)

* dezonoréz v. tr. (fr. déshonorer). înjosesc onoarea, necinstesc.

!dezonorá (a ~) (de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 3 dezonoreáză