Toate definitiile

PANACODÁR, panacodari, s. m. Brutar care lucrează cu panacodul; (rar) panacagiu. [Var.: panacotár s. m.] – Panacod + suf. -ar.

panacotár și (Munt.) -dar m. (d. panacot). Lucrător care duce pînea [!] pe panacot.