Toate definitiile
FUNDAC-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cu-fundar.
FUNDÁC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.
FUNDÁC s. v. alee, bodârlău, corcodel, cu-fundar, fundătură, intrare.
cufundác, fundác și cufundár m. (d. cufund). Un fel de lișiță c´un moț de pene albe în prejuru [!] capuluĭ, numită și bodîrlăŭ (colymbus). Un fel de rață sălbatică cu pene negre lucitoare și pîntecele alb, numită și corcodel (pódiceps).
1) fundác m. Cufundac. V. corcodel 1.
FUNDÁC s. v. alee, bodârlău, corcodel, cu-fundar, fundătură, intrare.
FUNDÁC, (I) fundaci, s. m., (II) fundacuri s. n. I. S. m. (Ornit.) Cufundar. II. S. n. 1. Așternut de paie pe care se ridică stogurile. 2. Fundătură. – Fund + suf. -ac.
2) fundác n., pl. e (d. fund). Nord. Înfundătură, fundătură, stradă înfundată. Cantină orĭ han (pe cîmp). Șiră de paĭe. V. impas.
fundác1 (pasăre) s. m., pl. fundáci
fundác2 (fundătură, așternut de paie) s. n., pl. fundácuri