Toate definitiile

PACEAÚRĂ, paceaure, s. f. 1. Cârpă (de șters praful, de spălat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei ușuratice, proaste, urâte, murdare, rele etc. [Acc. și: paceáură. – Pr.: -cea-u-. – Var.: paceavúră s. f.] – Din tc. paçavra, ngr. patsavúra.

paceaúră (paceáură) s. f., pl. paceaure / paceauri

PACEAÚRĂ s. v. buleandră, cârpă, flean-dură, otreapă, petică, zdreanţă.

paceaúră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. paceaúrei; pl. paceaúre

PACEAÚRĂ s. v. buleandră, cârpă, flean-dură, otreapă, petică, zdreanţă.

paceaúră (paceáură) s. f., pl. paceaure / paceauri

pacea(v)úră (ea dift.) f., pl. ĭ (turc. pačavra, otreapă; ngr. patsa[v]úra, alb. pačavure, bg. pačavra, sîrb. pačavra, pačaura). Fam. Otreapă. Fig. Triv. Cĭomîrdă, femeĭe foarte murdară. V. buleandră, fleandură, tearfă.