Toate definitiile

OTRĂVÍ, otrăvesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) intoxica sau a ucide ori a fi ucis cu otravă (1). ♦ Tranz. A introduce o otravă în apă, în alimente etc. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) supăra, a (se) necăji (extrem de mult), a (se) amărî; a (se) învenina. 3. Tranz. Fig. A exercita o influență vătămătoare; a corupe, a perverti. – Din sl. otraviti.

OTRĂVÍ vb. 1. a (se) învenina, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoşa, (înv. şi reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa. (Muşcătura unui şarpe l-a ~.) 2. a (se) intoxica. (S-a ~ cu o substanţă chimică.)

otrăvésc v. tr. (vsl. o-traviti, d. otruti-otrovon, a otrăvi, [sŭ-] truti, a nimici; rus. otravitĭ. V. otravă, istrăvesc). Înveninez, atac pin [!] otravă: opiu otrăvește organizmu [!]. Fig. Amărăsc, întristez. V. refl. Înghit otravă.

otrăví (a ~) (o-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. otrăvésc, imperf. 3 sg. otrăveá; conj. prez. 3 să otrăveáscă