Toate definitiile

DEZINVOLTÚRĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.

DEZINVOLTÚRĂ s. v. naturaleţe.

DEZINVOLTÚRĂ s.f. Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (Peior.; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. [< fr. désinvolture].

DEZINVOLTÚRĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture)

* dezinvoltúră f., pl. ĭ (fr. désinvolture, d. it. disinvoltura, d. invólgere, a învălătuci [lat. vólvere, a întoarce]. V. boltă, volbură). Întorsătură, mișcare grațioasă: a minți cu cea maĭ mare dezinvoltură.

!dezinvoltúră s. f., g.-d. art. dezinvoltúrii