Toate definitiile

OTREÁPĂ, otrepe, s. f. 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĩ.

OTREÁPĂ s. v. cârpă.

OTREÁPĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură.

otreápă (otrépe), s. f. – Cîrpă, zdreanță, om de nimic. – Var. otrep. Sl. otrepi „cîlți” (Cihac, II, 405; Conev 62), cf. bg. utrepkă, rus. otrepie.

otreápă f., pl. epe (din pluralu luĭ otrep). Munt. Cîrpă foarte murdară, paceavură, tearfă. Fig. Obĭect de batjocură: doară nu-s otreapa lor!

otreápă (pop.) (o-trea-) s. f., g.-d. art. otrépei; pl. otrépe