Toate definitiile

DEZUNÍRE, dezuniri, s. f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînțelegere, vrajbă. – V. dezuni.

DEZUNÍRE s. v. animozitate, ceartă, con-flict, despărţire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăj-bire, litigiu, neînţelegere, separare, vrajbă, zâzanie.

!dezuníre (rar) (de-zu-/dez-u-) s. f., g.-d. art. dezunírii; pl. dezuníri