Toate definitiile

OTORINOLARINGOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, a nasului și a laringelui. – Din fr. oto-rhino-laryngologie.

OTORINOLARINGOLOGÍE s. (MED.) orele.

OTORINOLARINGOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul urechii, al nasului și al laringelui, precum și cu bolile lor. [Gen. -iei. / < fr. oto-rhino-laryngologie, cf. gr. ous – ureche, rhis – nas, larynx – laringe, logos – studiu].

OTORINOLARINGOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, nasului și laringelui. (< fr. oto-rhino- laryngologie)

otorinolaringologíe s. f., art. otorinolaringología, g.-d. otorinolaringologíi, art. otorinolaringologíei; abr. ORL [cit. orele]