Toate definitiile

REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.

REPULSÍV adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, pu-turos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.

Repulsiv ≠ ademenitor, atrăgător, fermecător, seducător, simpatic

REPULSÍV, -Ă adj. Care provoacă repulsie; respingător. [Cf. fr. répulsif].

REPULSÍV, -Ă adj. care provoacă repulsie. (< fr. répulsif)

*repulsív, -ă adj. (d. lat. repulsum, supinu d. repéllere, a respinge). Fiz. Respingător: forță repulsivă. Fig. Respingător, antipatic: persoană repulsivă.

repulsív (rar) adj. m., pl. repulsívi; f. repulsívă, pl. repulsíve