Toate definitiile

NEUTRALITÁTE s. f. Situație, atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau la alianțe militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte; p. ext. stare, atitudine neutră (1) a unei persoane sau a unui grup social. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutralité.

NEUTRALITÁTE s. 1. (fig.) echidistanţă. (Păstrează ~ faţă de partide.) 2. (POL.) neutralitate activă v. nealiniere.

NEUTRALITÁTE s.f. Faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ♦ Situație politică și juridică a unui stat care se abține de a se amesteca în conflictul dintre două sau mai multe state, nu participă la alianțe sau la pacte militare, la războaie între alte state, întreține relații pașnice cu toate statele, chiar dacă acestea se află în stare de război unele cu altele. ♦ (Chim.) Stare a unui compus neutru. [Cf. fr. neutralité].

NEUTRALITÁTE s. f. faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ◊ poziție de neamestec a unui stat și de menținere a unor raporturi de pace cu țările angajate în conflicte armate. ◊ stare a unui compus neutru (4). (< fr. neutralité)

* neutralitáte f. (d. neutral). Calitatea de a fi neutral: Francia a păstrat neutralitatea în timpu conflictuluĭ austro-prusian de la 1866.

!neutralitáte (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralitắții