Toate definitiile

ORGANIZÁRE, organizări, s. f. Acțiunea de a (se) organiza și rezultatul ei; p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ◊ Organizarea producției = ansamblu de măsuri privind stabilirea, asigurarea și coordonarea mijloacelor de producție și a forței de muncă în vederea desfășurării producției cu maximum de eficiență economică. Organizarea muncii = ansamblu de măsuri privind asigurarea și utilizarea eficientă a forței de muncă. – V. organiza.

ORGANIZÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. înfiinţare. 3. ordonare, sistematizare, structurare. (~ materialului documentar.) 4. v. structură. 5. struc-tură. (~ unei celule.) 6. v. ordine. 7. v. întocmire. 8. ordine, rânduială, rost. (~ lumii.)

Organizare ≠ dezordine, neordine

ORGANIZÁRE s.f. Acțiunea de a organiza și rezultatul ei. [< organiza].

ORGANIZÁRE s. f. acțiunea de a organiza; (p. ext.) rânduială, disciplină, ordine. ◊ alcătuire, orânduire. ♦ ~ social(-economică) = formațiune socială; ~ de stat = organizare politică și teritorială a unui stat. (< organiza)

*organizațiúne f. (fr. organisation). Acțiunea de a organiza și modu de a fi organizat: organizațiunea uneĭ țărĭ, uneĭ armate. Fig. Constituțiune morală saŭ intelectuală: a avea o admirabilă organizațiune muzicală. – Și -áție și -áre.

organizáre s. f., g.-d. art. organizắrii; pl. organizắri