Toate definitiile

PRICÉPERE, priceperi, s. f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; înțelegere; p. ext. judecată, inteligență. 2. Îndemânare, abilitate, iscusință. – V. pricepe.

PRICÉPERE s. 1. v. înţelegere. 2. v. cunoaştere. 3. cunoaştere, stăpânire. (~ mai multor meserii.) 4. înţelegere, pătrundere, (livr.) comprehensiune, (înv.) vedere. (Înzestrat cu o ~ deosebită.) 5. v. capacitate. 6. v. îndemânare. 7. v. inteligenţă. 8. v. îndemânare. 9. v. măiestrie.

Pricepere ≠ nepricepere

pricépere f. Facultatea de a te pricepe, de a ști lucrurile pin [!] practică saŭ învățătură: a avea pricepere, a fi om cu (saŭ fără) pricepere la ceva.

pricépere s. f., g.-d. art. pricéperii; pl. pricéperi