Toate definitiile

OCTÉT, octete, s. n. octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.

OCTÉT² s. m. 1. (chim.) configurație electronică în care stratul exterior al unui atom este ocupat de opt electroni. 2. (inform.) bait. (< fr., engl. octet)

*octét¹ (grup de opt biți) s. m., pl. octéți^

octét² (formație muzicală, grup de electroni) s. n., pl. octéte

OCTÉT, octete, s. n. octeți, s. m. 1. S. n. Formație compusă din opt persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formație. 2. S. n. (Chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. S. m. (Inform.) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.

OCTÉT s.n. Piesă muzicală scrisă pentru opt instrumente (de coarde, de suflat sau de ambele feluri); ansamblu de opt instrumentiști. [Cf. it. otteto, germ. Oktett].

OCTÉT¹ s. n. formație muzicală din opt interpreți; octuor. ◊ piesă muzicală pentru o astfel de formație. (< germ. Oktett, fr. octette)