Toate definitiile

NĂÚT s. m. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe și fructe păstăi, care conțin semințe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semințele comestibile ale acestei plante, întrebuințate mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (înv.) năhút s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.

NĂÚT s. (BOT.; Cicer arietinum) (rar) măzăriche, (pop.) mazăre-turcească.

năút s. m. – Mazăre turcească (Cicer arietinum). – Var. (înv.) năhut, (Mold.) nohot. Megl. năut. Tc. nohut, din per. nuhūd (Șeineanu, II, 268; Lokotsch 1577; Ronzevalle 168), cf. tăt. nochut, cuman. noghut (Kuun XXXI), ngr. νωώτ, bg. nohut, alb., sb. naut. Der. din rom. prin ngr. (Graur, GS, VI, 332) nu este o ipoteză necesară. – Der. năutiu (var. năhutiu, nohotiu), adj. (colorat ca năutul).

năhút și năút m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (din maĭ vechĭu nohut, turc. [d. ar.] nuhud, pop. nohud). Munt. Dun. de Jos. Un fel de mazăre ale căreĭ boabe se mănîncă prăjite (ca și floricelele, mezelicu) și une-orĭ se amestecă cu stafide (cicer arietinum): mîncînd năut prăjit (VR. 1925, 11-12, 313). – Mold. nóhot.

năút, -tíŭ V. năhut.

năút s. m.

-NAÚT Element secund de compunere savantă, cu sensul de „care face parte din echipajul unei nave (de orice fel)”, „navigator”. [Pron. -na-ut. / cf. it. nauta, lat. nauta, gr. nautes].