NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nâ-u-] – V. năuci.
NĂUCÍT adj. 1. v. zăpăcit. 2. v. uimit. 3. v. buimac.