Toate definitiile

NICOTÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.

NICOTÍNĂ s.f. Substanță alcaloidă toxică, incoloră și uleioasă, care se găsește în tutun. [< fr. nicotine, cf. J. Nicot – diplomat francez din sec. XVI care importa tutunul în Franța].

NICOTÍNĂ s. f. alcaloid toxic, incolor și uleios, în frunzele de tutun. (< fr. nicotine)

* nicotínă f., pl. e (de la Nicot, care a adus nicotiana). Un alcaloid veninos care se află în tutun.

nicotínă s. f., g.-d. art. nicotínei