Toate definitiile

NERVÓS, -OÁSĂ, nervoși, -oase, adj. 1. Care se referă la nervi (1), care aparține nervilor (1); alcătuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natură nevrotică. ◊ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervoși și a căilor de transmisiune centripetă și centrifugă din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcătuit din creier, cerebel, bulb și măduva spinării. Boală nervoasă = boală care afectează psihicul (fără a fi cauzată de vreo leziune organică cunoscută); boală de nervi. 2. Care nu-și poate păstra calmul, care se enervează ușor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se găsește într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestări) Care trădează nervozitate, enervare, iritare, nerăbdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv (4), energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.

NERVÓS adj. 1. irascibil, iritabil, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rânzos, (înv. şi reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sângeros, sângios, (fam.) nevricos. (Fire ~.) 2. enervat, iritat, necăjit, supărat, surescitat, (înv. şi reg.) scârbit. (Era destul de ~.)

NERVÓS, -OÁSĂ adj. 1. Care aparține nervilor. 2 Irascibil; iritat, surescitat. 3. (Fig.) Energic, vioi. [Cf. lat. nervosus, it. nervoso, fr. nerveux].

NERVÓS, -OÁSĂ adj. 1. referitor la, provocat de nervi. 2. care manifestă nervozitate; irascibil; surescitat. 3. (fig.) energic, vioi. ◊ (adv.) cu nervozitate. (< lat. nervosus, fr. nerveux)

nervós, -oásă adj. (lar. nervosus). De nervĭ: afecțiune nervoasă. Care are nerviĭ iritabilĭ: femeĭe nervoasă. Puternic, viguros: om nervos. Fig. Viguros: stilu nervos al luĭ Tacit. Adv. În mod nervos: a strînge nervos pumniĭ.

nervós adj. m., pl. nervóși; f. nervoásă, pl. nervoáse