Toate definitiile

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă de la începutul secolului trecut, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec.

barbútă (barbúte), s. f. – Veche monedă turcească de argint, care valora 2 bani și jumătate la începutul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemănător cu rișca). Origine necunoscută, dar aproape sigur orientală. Moneda și numele ei au dispărut din circulație, dar nu și jocul, încă foarte obișnuit la oraș.

barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut.

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2). – Barbă + suf. -uță.

BĂRBÚŢĂ s. 1. bărbişoară, bărbiţă, bărbuşoară. 2. v. cioc.

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă.

bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe