![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileNAȚIONÁL, -Ă, naționali, -e, adj. Care este propriu sau aparține unei națiuni, unui stat, care caracterizează o națiune sau un stat; care se referă la o națiune, la un stat sau le reprezintă; care este întreținut sau instituit de stat; (despre instituții de cultură) în care se vorbește limba națiunii respective. ◊ Șosea națională = șosea care leagă centrele importante ale unei țări și a cărei întreținere se află în seama administrației centrale. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. nationalis, fr. national. NAŢIONÁL adj. (înv.) naţionalicesc, naţionalnic. (Cultura ~.) NAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la o națiune; propriu unei națiuni. ♦ Limbă națională = limbă comună și unică a tuturor membrilor unei națiuni; șosea națională = șosea care leagă centrele importante ale unei țări și a cărei întreținere intră în competența serviciilor naționale. // s.m. Membru al unei echipe sportive naționale. // s.f. Echipă sportivă reprezentativă a unei țări. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. national, it. nazionale]. NAȚIONÁL, -Ă I. adj. referitor la o națiune. ♦ limbă ~ă = limbă comună și unică a tuturor membrilor unei națiuni; șosea ~ă = șosea care leagă centrele importante ale unei țări. II. s. m. 1. persoană care aparține unui stat prin naționalitate. 2. sportiv al naționalei. III. s. f. echipă sportivă reprezentativă a unei țări. (< fr. national, lat. nationalis) * naționál, -ă adj. (d. națiune; fr. national, it. nazionale). Al națiuniĭ, al statuluĭ: caracteru național. Subst. Cetățean al unuĭ stat, în opoz. cu străin. Concetățean: consuliĭ apără interesele naționalilor lor. Adv. Ca națiunea, ca poporu: îmbrăcat național. naționál (-ți-o-) adj. m., pl. naționáli; f. naționálă, pl. naționále naționál-socialísm (-ți-o-, -ci-a-) s. n. naționál-socialíst (-ți-o-, -ci-a-) adj. m., s. m., pl. naționál-socialíști; adj. f., s. f. naționál-socialístă, pl. naționál-socialíste *naționál-țărănésc (-ți-o-) adj. m., f. naționál-țărăneáscă; pl. m. și f. naționál-țărănéști |